Daca soarele lui Liviu Visan este animat de libertatea aurului si a focului stenic, astrul care il guverneaza poetic pe Laurentiu Sfintes predispune la indoieli inconturnabile, veritabil soleil noir de la melancolie. Liviu Visan renaste in teatrul dezmarginirii, in vreme ce Laurentiu Sfintes pune in scena detaliile campului saturnian. Sunt chei diferite, visand decriptari esentiale. De multe ori, cei doi poeti se angajeaza in explorarea celor care tin de tainele trecerii. Imaginile desteapta lumini odata pierdute. In poeziile lui Laurentiu Sfintes intalnim numeroase infrigurari, semne dureroase langa care ingenuncheaza si isi apropie inefabilul. - Octavian Mihalcea

Ilustratii alb-negru de Alex Ivanov.